Cum am prins o știucă de 104 cm în jungla de vegetație – tactici și emoții
O relatare despre cum strategie, răbdarea și adrenalina m-au ajutat să scot dintre plante o știucă de 104 cm, într-o zi ploioasă de neuitat.
Haideti să vă povestesc cum am prins această cumătră frumoasă de 104 cm. Sunt zile când știucile se ascund între nuferi, printre alte plante subacvatice sau chiar în stuful mai rar crescut, și degeaba dai la marginea acestor insule de vegetație… nu vrea și nu vrea. Nu stă pur și simplu la pândă în exterior.
În astfel de situații, mai ales unde apa este suficient de adâncă (1–1,5 m), îmi place să dau cu gume mari armate cu cârlig offset. Cel mai des dau cu McRubber 21 cm armat cu offset 12/0 sau 13/0, cu McRubber 17 cm armat cu offset 10/0 sau cu Pig Shad Jr armat tot cu offset 10/0. Folosesc cârlige lestate sau nelestate, în funcție de mai mulți factori: adâncimea apei, cât de deasă este „plapuma” de vegetație etc. (despre montare nalucilor McRubber sau Pig Shad puteți citi aici)
Îmi ancorez barca la 4–5 m de vegetație, arunc și nu las năluca să coboare în plante, încep recuperarea cu o viteză destul de mare și cu vârful lansetei sus. Când ajung la un ochi de apă încetinesc viteza de recuperare, las vârful lansetei jos și cobor năluca mai adânc. La marginea ochiului ridic din nou vârful și cresc viteza de recuperare. Când ajung la marginea „plapumei” las din nou să cadă un pic și recuperez până la barcă.
Foarte des, pe ultimii 3–4 m vine atacul: cumătra urmărește năluca sub vegetație. Dar cele mai spectaculoase atacuri sunt în mijlocul vegetației, când apa explodează și știuca atacă cu o vehemență rar întâlnită. Imaginează-ți scena când o știucă de peste un metru ratează ținta, dar o vezi în toată frumusețea ei. Primești un șoc de adrenalină, îți tremură genunchii, lansezi din nou și aproape îți oprești respirația de concentrare… recuperezi repede, vezi năluca apropiindu-se, când dintr-o dată, la a treia lansare, apa explodează din nou. Lovești tare și acum simți că ai agățat-o!
Ții vârful lansetei sus fiindcă ești în brădiș; riști să facă „lumânare” – și chiar o face! Să vezi o știucă de 1 m+ cum iese în lumânare în toată splendoarea ei și plescăie înapoi în apă. O mai ai, simți cum trage! Dai drumul la ancora motorului electric și lași barca să fie trasă în „plapuma” de plante. Menții contactul ferm cu cumătra cu vârful lansetei sus și încerci să o aduci din brădiș la suprafață. Iese, iar dintr-o mișcare partenerul de barcă reușește să o prindă cu minciogul. Tragi minciogul spre tine ca să nu sară din el și trebuie să te așezi și tu, fiindcă nu te mai țin picioarele. Erau șanse mici să scoți o dihanie de știucă din această junglă de vegetație, dar ai reușit și nu-ți vine să crezi…
Spectacol mare, în ploaie măruntă, după care liniștea se așază din nou pe ape. Natura observă cu indiferență evenimentele subversive, apoi tăcerea preia din nou controlul. Ploaia impasibilă, apa întunecată, o acoperă și îi păzește secretele. Undeva, o știucă obosită de 104 cm se odihnește după încercările zilei stranii.
