Știuci de primăvară

Unde se găsesc știucile primăvara? Care sunt nălucile care pot atrage atenția știucilor mari? Cum trebuie prezentate aceste năluci, în funcție de temperatura apei, de direcția vântului, dacă este o zi însorită, sau una cu cer închis. Vom folosi alte năluci dimineața decât spre asfințit. Tehnica de recuperare va depinde și ea de mai mulți factori, dar vom aborda acest subiect mai târziu.

Primăvara devreme, imediat după topirea gheții, este o perioadă foarte bună pentru pescuitul la știucă. Știuca este peștele care își depune icrele cel mai devreme. În general, perioada de reproducere durează o lună de zile, de la mijlocul lunii februarie până la mijlocul lunii martie, putând exista decalaje în funcție de condițiile meteo. Imediat după retragerea gheții, știucile încep să se adune în apele de lângă mal, care se încălzesc cel mai devreme, la temperaturi de 5-15°C. Aici, în apa mică, plină cu vegetație submersă, își depune știuca icrele.

În România perioada de prohibiție ia sfârșit la data de 15 martie, în Ungaria la 31 martie, existând țări precum Suedia și Finlanda, unde nu există nici o interdicție.

Pentru a evita orice neînțelegere, ținem să subliniez faptul că membrii echipei GBP Sportfishing practică pescuitul C&R, și credem cu tărie că trebuie să protejăm în mod conștient și constant mediul înconjurător, și susținem pescuitul sustenabil.

Totodată nu ne opunem ca un pescar ia acasă 1-2 știuci (nu mai mult!) în scopuri culinare, dar vă rugăm cu respect să păstrați numai știucile de dimensiuni cuprinse intre 40 – 75 cm. Dați-le imediat drumul celor mici, iar pe cele de peste 75 cm, puneți-le înapoi în mediul lor natural după o scurtă ședință foto.

Odată ce am clarificat și acest lucru, putem trece la pescuit.

După cum s-a menționat deja, timpul de reproducere a știucilor poate să dureze până la o lună. Putem deosebi trei faze distincte: înaintea depunerii icrelor (prespawn), depunerea icrelor (spawn) și imediat după depunerea icrelor (postspawn). Înainte de depunere știucile se hrănesc destul de timid, dar se hrănesc, în timpul depuneri icrelor nu, iar după reproducere știucile își recapătă pofta de mâncare destul de repede, mai ales pe măsură ce apa începe să se mai încălzească.

Se întâmplă destul de frecvent ca știucile să înceapă deja să-și depună icrele în golfurile dezghețate, în timp ce majoritatea suprafeței lacului este încă acoperită cu gheață. În astfel de situații putem pescui în zonele mai promițătoare numai de pe mal. Știucile mai mari încep să se adune dinspre părțile mai adânci a lacului în golfurile dezghețate, și caută locurile cu apă mai mică, cu vegetație, vărsări de pârâuri, locuri inundate, brațe moarte, locuri unde apa se încălzește mai repede. În această fază avem șanse mai mari să le prindem, dar trebuie avut în vedere că apa este, totuși, rece și că peștele încă se mișcă încetinit. Trebuie să ne poziționăm în așa fel încât să putem pescui zonele de lângă mal, cu apa de adâncime mică (60-90 cm), zone apropiate vărsării pârâielor, cu apă liniștită și tot de mică adâncime, zonele în fața canalelor de legătură cu părțile inundate sau cu brațele moarte. În această perioadă știuca se regăsește în astfel de locuri, pe care propun să le denumim zone "fierbinți". De asemenea, sunt locuri la fel de bune și "punctele cheie", acestea fiind locuri bine definite, unde știuca nu are încotro, și trebuie să treacă pe acolo, în drumul ei către locurile de reproducere. Astfel de "puncte-cheie" sunt situate la intrarea în golfuri, de-a lungul pragurilor, în zona de "pâlnie" a pârâului care se varsă în golf. La fel, sunt locuri promițătoare și zonele în fata pereților de stuf, unde apa este de mică adâncime, platourile cu apă mică și cu vegetație, care începe deja să crească. De regulă, zonele de reproducere sunt greu accesibile și greu de pescuit, dar cred că este chiar mai bine așa. În astfel de locuri știucile se pot aduna într-un număr surprinzător de mare – și vorbim aici de știuci mari . În perioada când își depun icrele, știucile oricum nu mănâncă, sunt interesate numai de dragoste, de reproducere, așa că este mult mai bine să le lăsăm în pace.

În general, știucile au locurile lor de reproducere obișnuite, însă putem spune că golfurile mai mari, cu apă de mică adâncime și cu vegetație atrag mai mulți pești. Știuca caută locurile cu apă mică, cu vegetație submersă, depunându-și icrele în astfel de locuri, împrăștiindu-le pe o zonă mai mare. Cu câteva săptămâni mai târziu, tot aici vor depune icrele și pești pașnici, iar știucile eclozate mici se vor hrăni cu puietul peștilor pașnici. Totul are propria ordine și rațiune în natură.

Totuși, din punctul de vedere al pescuitului, trebuie să ne concentrăm asupra locurilor secundare, atenția noastră trebuie să fie orientată către știucile care încă nu și-au depus icrele, sau asupra cumetrelor flămânde care se întorc în lac, și care sunt obosite de atâta dragoste.

Locurile "fierbinți", unde se găsesc știucile, sunt: în gura pasajelor de trecere, în dreptul stufului, în vecinătatea zonelor inundate, aproape de vărsare de pâraie, pe platourile de apă mică.

Intrarea în golfuri, zonele de-a lungul pragurilor sunt așa-numitele "puncte-cheie", unde știucile vor trece cu siguranță. Chiar și după reproducere, știucile rămân în zonă, unde încep să se hrănească, ceea ce se întâmplă de obicei când temperatura apei atinge 10° C.

Primăvara este una dintre cele mai bune perioade de pescuit la știucă, mai ales având în vedere că șansele de a prinde chiar și știuci mari cresc semnificativ. Știucile mari părăsesc apele mai adânci și rămân în apa mai mică o perioadă mai lungă de timp, chiar și mai multe săptămâni. După reproducere, știucile rămân relativ aproape de mal și se hrănesc intens. Este posibil să avem cea mai mare șansă să prindem cumătrele mai răsărite acum, primăvara, comparativ cu tot restul anului.

Până acum am discutat despre locurile unde se găsesc știucile primăvara, iar în cele ce urmează, vom aborda subiectul nălucilor, respectiv care sunt nălucile care pot atrage atenția știucilor mari, cum trebuie să fie prezentate aceste năluci, în funcție de temperatura apei, de direcția vântului, dacă este o zi însorită, sau una cu cer închis. Vom folosi alte năluci dimineața decât spre asfințit. Tehnica de recuperare va depinde și ea de mai mulți factori.

Imediat după topirea gheții, când apa este încă rece, de o temperatură care abia trece de 5° C, cele mai bune năluci sunt cele din plastic moale, mari, nălucile tip SpinFly (mai multe despre nălucile noi tip SpinFly puteți citi aici), respectiv nălucile Miuras Mouse. Este important ca năluca să fie evoluată cât se poate de încet și uniform, fără atingerea fundului apei, și fără mișcări bruște. Nu trebuie jerkuită, smucită, jucată, nu trebuie oprită, doar pur și simplu recuperată încet și uniform. Celălalt factor important este acela că nu trebuie să schimbați locurile de pescuit prea des, fiecare poziție trebuie bătută de la metru la metru. Apa este încă rece, știucile se mișcă încetinit, în regim de stand-by, atacă numai nălucile care trec aproape de vârful nasului și sunt suficient de lente ca să merite efortul. Sunt în mișcare, se deplasează din adâncul lacului spre locurile de reproducere, trec prin "punctele cheie" și se mai opresc în așa-zisele locuri "fierbinți", și așteaptă ca apa să se mai încălzească un pic. Așadar, merită insistat în astfel de locuri identificate drept "fierbinți" sau "puncte cheie". Spre deosebire de pescuitul de vară, ar trebui să lansați în paralel cu liniile de rupere și praguri, nu perpendicular pe acestea. Desigur, acest lucru este mai ușor de făcut din bărci sau caiace. Ancorați barca și bateți locul meticulos de la metru la metru. Fără nicio grabă. Pentru următoarea poziționare, luați în considerare zonele "fierbinți", "punctele cheie", și să vă deplasați doar puțin, numai la o singură distanță de aruncare și continuați căutarea cu atenție în noua locație. În apa puțin adâncă nu vă recomand folosirea motorului electric pentru a vă ține în poziție, deoarece deranjează mai mult peștii din zonă decât vă ajută. În acest caz, pescuitul din barca ancorată este mai eficient.

Și în aceste cazuri lansările lungi și frecvente dau rezultat – vorba lui Claus (Svartzonker).

Unii pescari sunt adepții nălucilor mai mici, dar când știuca începe să se hrănească, năluca mare este mult mai eficientă. Veți fi surprinși de faptul că și știucile mai mici preferă să atace nălucile mai mari în această perioadă, având nevoie de calorii după iarna lungă, atât înainte, cât și după reproducere.

Odată cu încălzirea vremii și a apei, putem accelera un pic recuperarea nălucii, cu opriri mai lungi, și putem ridica puțin, din când în când, din vârful lansetei. În perioada de după reproducere, când apa este puțin mai caldă, putem încerca și nălucile tip jerk. Este de preferat să folosiți năluci care au o mișcare mai vioaie, chiar și la recuperare lentă. Sunt recomandate nălucile slow sinking sau suspending, pe care să le recuperați încet, cu opriri mai scurte sau chiar mai lungi, în funcție de temperatura apei.

Nălucile tip hibrid sunt la fel de prinzătoare în această perioadă a anului, mai ales nălucile cu coadă tip curly tail, dar merită încercată și varianta cu paddle tail. Folosiți tot modelele sinking sau suspending.

Pescuitul agresiv de spinnerbait este eficient numai în apa mai caldă, atunci când știucile mari se hrănesc deja cu poftă, înainte să părăsească apele mici de lângă mal.

În ape limpezi folosiți culori naturale (alb-gri, maro-galben, motoroil etc.), și culori mai deschise, mai vii în apele tulburi, mai puțin transparente: green tiger, fire tiger, black-chatreuse, green-chatreuse, red tiger etc. Când soarele strălucește puternic, folosiți năluci cu glitter, adică cele scânteietoare. Una dintre cele mai bune culori de acest fel este motoroil de la Svartzonker, o culoare care poate fi percepută de la verde până la roșu, în mai multe culori, în funcție de condițiile de lumină. Conține și granule glitter, deci este tocmai bun atunci când soarele ne bate în cap. Dacă avem o zi mai înnorată, iar apa este limpede, transparentă folosiți culori naturale, dar mai închise. De regulă aceste combinați de culori sunt cele mai eficiente, dar de multe ori merită experimentate și alte culori, mai neobișnuite. Maro cu galben/auriu, negru cu rosu, gri cu alb, verdele cu orice, motoroil, fire tiger, red tiger, sunt culorile de bază, este bine să le avem întotdeauna la îndemână.

Astfel, putem constata că în apa rece știucile sunt lente, nu se mișcă prea mult, fiind necesar să trageți năluca în fața nasului pentru a stimula atacul. Cu toate acestea, acest lucru se schimbă foarte repede, pe măsură ce apa începe să se încălzească.

Dar să revenim un pic la faza în care ajungem la fața locului. Știm deja că golfurile mai mari, cu apă mai mică și cu vegetație submersă aflată mai la fund, atrag mai multe știuci. Dacă sunt mai multe astfel de golfuri, atunci să alegem una poziționată astfel încât vântul să bată dinspre larg spre mal, deoarece astfel apa încălzită de la suprafață va fi purtată de vânt spre mal, spre locurile unde știucile vor depune icrele. În astfel de locuri activitatea peștilor va fi mai intensă.

Dimineața este mai răcoare, și apa mai rece, știucile sunt mai lenți, însă sunt în mișcare, se deplasează dinspre larg spre locurile de reproducere. Le putem trezi interesul dacă le căutăm în apropierea "punctelor cheie". Cu cât soarele strălucește cu o intensitate mai mare, iar apa devine mai caldă, cu atât mai multe șanse vom avea să le găsim în locurile "fierbinți". Dimineața nălucile din plastic moale, mari, Miuras Mouse, sau nălucile Spinfly cu recuperare lentă și uniformă, pe când mai târziu putem să încercăm și să mai și jucăm un pic cu aceste năluci, sau putem încerca și un jerkbait, ori o nălucă hibrid suspending sau slow sinking, tot cu recuperare lentă, cu pauze mai lungi. Locurile unde știm că anul trecut a fost o zonă acoperită cu vegetație, sau un platou care urmează să fie acoperită din nou cu nuferi, totdeauna țin știuca, merită încercate.

Pe măsură ce apa se încălzește, știucile (în special cele care au depus deja icrele) încep să se hrănească din ce în ce mai intens, și își petrec mai mult timp în ape mai adânci, dar totuși aproape de mal. Seara, odată cu răcirea vremii, și mișcările din golfuri se mai încetinesc, poate că și presiunea din partea pescarilor devine mai mică, știucile mai mari se întorc în apa mai puțin adâncă, putând fi regăsite chiar și în ape de până la 60 cm. În astfel de cazuri aveți șansa să obțineți atacuri furibunde chiar și la spinnerbait sau jerkbait, năluci la care nici nu se uitau în timpul zilei. Dar zilele sunt deja numărate... este deja sfârșitul perioadei de reproducere și știucile mari se întorc ușor-ușor în apele mai adânci.

Acestea sunt piesele puzzle-ului pescuitului de știucă, primăvara... Din aceste piese trebuie să ne construim formula propriei aventuri. Trebuie luat în considerare faptul că condițiile perfecte de pescuit sunt foarte rare, deci depinde numai de noi cum reușim să citim semnele, cum interpretăm condițiile întâlnite pe baltă, și ce decizii luăm. Dacă reușim să potrivim bine piesele puzzle-ului , putem avea șansa ca noi să devenim personajul principal al aventurii ,și o să avem ce povestii chiar și nepoțeilor noștri.

Fir întins,

Balázs „Steiner” Sándor

PS: Plasticele moi mari sunt năluci foarte eficiente și universale chiar, putând fi folosite în aproape orice împrejurare, trebuie schimbată numai montura ca să ne adaptăm condițiilor schimbătoare. Despre aceste monturi speciale, cu ajutorul cărora putem folosi cu succes aceste năluci magice, puteți citi mai mult aici.

Înscrieți-vă la newsletter-ul nostru, ca să aflați mai multe sfaturi utile!

PS2: Deoarece mai mulți dintre voi ne-ați întrebat, iată și nălucile cele mai des folosite de către noi și de către prietenii noștri pescari renumiți de știucă primăvara:

plastice moi: Svartzonker McRubber, Flatnose, Fatnose și Nettel Laken, Headbanger FireTail, Pig Shad , Monkey Shad,

SpinFly: Dobb Daddy

Miuras Mouse: Miuras Mouse

jerkbait: Svartzonker Ticsaren, Svartzonker Squarepusher, și Wolfcreek Skinny Wolf, Zalt,

iar cele hibride : Headbager Shad si Headbager Tail, Guppie, precum și inegalabilul Svartzonker McTail.

În acest videoclip (titrat în limba română!) băieții pescuiesc primăvara undeva în arhipelagul Suedez.