​Știuci din Deltă - Septembrie 2018

Închipuiește-ți: recuperezi năluca ta încet și uniform, plouă mărunt, bate un pic de vânt. Ajunge năluca ta la o insulă de brădiș, urca pe ea, apoi intra iar în apă și începe sa bata din coada din nou. Urmărești mișcarea năluci cu vederea și observi periferic ca de la o distanta laterala de aproximativ 3 m pleacă o torpila cu o viteză mare spre năluca ta... nu încetinești recuperarea dar nici nu crești viteza, aștepți cu sufletul la gura și cu adrenalina în ceruri ca știuca sa lovească năluca înainte ca aceasta sa ajungă la următoarea insula de plante... și atunci suprafața apei explodează, stropește apa peste tot, înțepi și simți ca ai agățat ceva intre-adevăr mare...

Sâmbăta înainte de masa, cer senin, fără vânt, căldura – vreme extraordinar de frumoasă. Dar nu pentru pescuit la răpitori. Toată dimineața am cautat peștii, am testat mai multe lacuri, canale, japșe, prima data cautând apa buna, curata, după care ne-am uitat și după pești, dar pana la prânz am luat numai doi bibani și colegul de barcă a avut un atac de știuca. Atât. Se întâmplă des în Delta, din când în când poți sa pierzi chiar și doua zile în căutarea știucilor, în ciuda faptului ca sunt foarte multe lacuri, canale, este apă peste tot unde uiți. Nu a fost ușor niciodată găsirea știucilor în Deltă. Nu am avut informații, nu știam unde merge știuca. Sunt cazuri când te ajuta o astfel de informație, dar oricum nu ne place sa pescuim în locuri prea aglomerate. Atracția mirifica a Deltei consta chiar în liniștea ei, sa fi numai tu și cu ea mama natură... dacă sunt prea multe bărci, prea mult zgomot, vorbe, înjurături, etc dispare vraja, rămâne numai goana după captură, fără nici o urmă de intimitate eleganta cu natura însăși...

După prânz am găsit o japșă cu apa curata și cu multa vegetație. Apa era destul de mica, însă știucile erau acolo și am început sa prindem. Prietenul a început sa prindă cu nălucile jerk de culoarea firetiger unul după altul.

Image 111

Eu am insistat cu plasticele moi mari paddletail (cu coada tip lopata) și cu cele curly tail (coada tip twister) pe diferite monturi, am dat și cu nălucile hibride, dar am avut atacuri mai puține. Pana la urma cu lingura Kuusamo Hauki am reușit sa prind câteva știuci mai răsărite. Am prins destul de multe știuci în aceasta japșa, majoritatea erau mici, dar oricum eram mulțumiți, nici nu așteptam mai mult de la aceste ore călduroase ale zilei. Soarele strălucea, fără o adiere de vânt, barca plutea pe lac de parca era pierdută în spațiu pe oglinda strălucitoare a timpului. Vreme extraordinar de frumoasă pentru „civili” dar un coșmar inert pentru pescari aflați în căutarea permanentă a monștrilor.

Mai târziu după ora patru a început sa mai bate un pic de vânt, am ieșit din japșa și am început sa cautam știuca lângă mal, lângă plauri, în brădiș. Am mai înfipt ghindoreul în nămol din când în când ca sa putem bate cum trebuie locurile mai promițătoare. Prietenul insista cu nălucile lui fermecate jerk eu experimentam în continuare cu plastice moi mari. Am prins în continuu, și mai mici, și mai mai mari până la 2-2,5 kg, dar după o ședință de foto scurta le-am dat drumul la toți înapoi în apa.

Image 97

O după amiază excelenta la pescuit. Au mai venit și alte bărci, când au văzut ca noi prindem s-au oprit lângă noi și au început sa dea cu oscilantele lor. Știți și voi pe ăștia: sunt cei care lasă barca purtata de vânt pe mijlocul bălți, acolo unde nu este vegetație submersa și este ușor de pescuit, dau cu linguri ușoare și sunt foarte gălăgioși. Vin lângă tine fără jena, abia poți sa te ferești de lingurile lor. Asa cum un prieten de al nostru, Petre spunea, știi ca nu sunt o concurenta de temut, dar stric pista speriind peștii. Am plecat în alta parte, nu are nici un rost sa te pui cu ei. Deja știam unde sa căutăm știucile, era clar că stăteau în brădiș, în locuri unde este multa vegetație. Apa era calda, locul era plin cu puiet și peste prada, în covorul de brădiș mai erau câteva ochiuri de apă, cat o camera, cat o masa, cat un lighean, acolo trebuia cautat știuca. Era clar, majoritate atacurilor veneau la voblere jerk și la plastice cu coada tip lopata. Au fost și cazuri când nu le-a plăcut swimbaitul cu paddletail dar aveam atacuri serioase la năluci cu curly tail. Destul de des se întâmplă ca atunci când știucile sunt foarte pasive partida de pescuit să fie salvata de nălucile cu coada tip curly tail. Svartzonker McTaill V2 si McRubber tail nu pot lipsi din cutia mea de năluci, fiindcă nu se știe niciodată ce găsești pe baltă. Pleci de acasă cu teoria cam ce ar trebuii sa mănânce știucile în perioada respectiva, teorii foarte bune, spectaculoase, dar pe baltă s-ar putea sa nu funcționeze – e mai bine sa am la indemna tote nălucile în care am încredere și le mai testez din când în când fiindcă niciodată nu se știe... o adiere de vânt schimbătoare, un nor mai întunecat, iese/se ascunde soarele, creste/ scade presiunea atmosferica, sau pur și simplu își schimba trendul și știucile de asemenea își schimba atitudinea în la fel de scurt timp. Cat despre obiceiurile știucilor după aproape 30 de ani de pescuit am ajuns sa constat folosind cuvintele lui Socrate: știu ca nu știu nimic și nici măcar asta nu știu...

Duminica la prima ora am fost unde trebuia. Bătea un pic de vânt, exact cât trebuie, cer înnorat, iar după ora 10 a început și sa ploua – ce frumusețe de timp! Pentru „civili” o duminica trista de toamnă, cu ploaie, pentru pescarii de răpitori o zi perfecta, exact ce ne trebuie. Si am prins. Asa cum scrie la carte: știucă după știucă. Câteva mărlițe urmata de o doamnă mai respectabilă, apoi câteva domnițe și tot așa... Zonele cele mai grele din punctul de vedere a pescuitului, cu multa vegetație au fost zonele cele mai bune. Unde putea colegul de barcă folosea jerkurile firetiger (este maestru emerit în jucatul voblerelor jerk pe spatii mici), unde nu s-a putut pescui cu ele folosea năluca Hidehook tot în culoarea firetiger. Dacă a dat rezultate această culoare la un tip de năluca, de ce nu ar fii la fel de eficient și la alte tipuri de năluci? Zicea el și avea dreptate. A prins multe știuci și la ea.

Image 15

Eu am rămas la preferatele mele: swimbaituri mari. Am mai dat din când în când cate o șansă de 10 – 15 lansări și pentru năluci cu coada curly tail, dar majoritatea capturilor au venit la paddletail și în continuare. Am testat mai multe culori, am folosit mai multe monturi, de la stingere simple la stinger+ screw-in-head unde apa era mai adâncă, sau le-am oferit pe cârlige mari tip offset unde vegetația era foarte deasă. Am insistat mult pe culorile Motoroil si Motorpike, culori care au dau rezultate de regulă. Dacă ar trebuii sa ma duc la pescuit numai cu trei năluci unul ar fi cu siguranță Flatnose Shad in culoarea Motorpike sau Motoroil sau/și Svartzonker Mcrubber 21 cm tot Motoroil, dar de data aceasta am avut destul de puține atacuri la aceste culori. Anul trecut în octombrie, tot în Deltă Flatnose Shad de culoarea Transparent Trout a fost cea câștigătoare, a fost o zi, când am prins 3 știuci de peste 80 cm cu aceasta nălucă, cel mai mare fiind 85 cm. Am pescuit mult cu aceasta nălucă, am și prins multe știuci frumoase cu ea, am luat cu mine și în expediția din Suedia și Finlanda în primăvară, asa ca la ora actuala era deja foarte uzata de către dinți doamnelor în cauza. Am zis sa-i mai dau o șansă, asa ca am montat pe un cârlig offset de 10/0 și am lansat.

Îmi place foarte mult aceasta metoda de pescuit, sigur, am mai multe rateuri însă pot pescui unde alți nu pot cu nălucile lor obișnuite. Numai montura offset sau năluca Hidehook poate strecura printre vegetația densa. Finlandezul Kari, creatorul nălucilor Hidehook ne-a învățat cum trebuie evoluat năluca Hidehook sau orice alta nălucă confecționată din plastic moale montat pe un cârlig offset. In primăvară am pescuit împreună în arhipelagul finlandez și el, Kari a pescuit în exclusivitate cu Hidehook. Era de înțeles și într-adevăr năluca era foarte eficace în zone cu vegetație multa. La marginea apei era stuf crescut mai rar și un fel de brădiș în apa, Kari lansa năluca și recupera fără nici o problema. Recupera încet și uniform, prindea niște știuci destul mari. Cel puțin după normele noastre. Nu monștrii, știuci de 3-4 kg, pești, care acolo sunt considerate „mârlițe”. La un moment dat ne-am ancorat pe un platou cu o adâncime de aproximativ 3m, Kari și aici pescuia numai cu Hidehook, deși se putea pescuii și cu orice altă nălucă. A prins și aici. A lăsat năluca sa coboare la fundul apei după care a început recuperarea foarte încet. El zice, ca comportarea știucilor mari nu se compară cu a celor mici, adică ne le place agitația prea mare, prefera ca prada lor sa fie suficient de mare ca să merite efortul, în același timp să se miște încet, și ce e mai important: mișcarea să fie calculabilă.

Deci secretul învățat de la Kari este: Hidehook sau plasticul moale mare pe cârlig offset nu trebuie mișcat brusc, nu trebuie „jerk”-uit, trebuie recuperat uniform. Lanseta trebuie sa fie în direcția firului fără sa închidă vreun unghi cu el și când știuca ataca năluca trebuie înțepat energic în verticala... nu în contra, nu sub un unghi anume, doar pe verticala. Asa avem mult mai multa șanse sa agățăm pestele. Este important sa înțepăm atunci când trebuie. Năluca trebuie urmărită cu vederea în continuu, s-ar putea să fie deja târziu sa înțepăm atunci când simțim în lanseta atacul... Știuca în foarte scurt timp realizează (în câteva milisecunde) ca are ceva foarte neplăcut în gură și scutura vehement capul. Dacă așteptăm prea mult s-ar putea ca năluca sa fie deja „zburată" din gura știuci și înțepăm în gol. Deci în concluzie năluca se recuperează uniform, atunci când ajunge la iarba, urcă pe ea și alunecă pe covorul de brădiș iar când ajunge din nou la apa începe sa înoate. Dacă se agată de ceva trebuie mișcat numai un pic, eventual scuturând fin, fără mișcări bruște, asa se va agăța mai rar. Este necesar sa ne alocam timp necesar și să avem răbdarea necesară până când prindem mișcarea corecta. Când ajunge năluca în ochiuri de apa mai adâncă se lasă vârful lansetei mai jos, se poate încetini și viteza de recuperare ca năluca sa cadă mai la fund. Pescuitul cu Hidehook sau cu offset este foarte spectaculoasa, atacurile la suprafață aduc multă adrenalina.

Image 9

Dar sa revenim în Delta la Flatnose Shad Transparent Trout... Si de data aceasta năluca din cauză s-a dovedit extrem de eficient. Aproape la fiecare lansare am avut un atac. Am prins unul de 4+kg și după un dril scurt am pierdut unul chiar mare. Închipuiește-ți: recuperezi năluca ta încet și uniform, plouă mărunt, bate un pic de vânt. Ajunge năluca ta la o insulă de brădiș, urca pe ea, apoi intra iar în apă și începe sa bata din coada din nou. Urmărești mișcarea năluci cu vederea și observi periferic ca de la o distanta laterala de aproximativ 3 m pleacă o torpila cu o viteză mare spre năluca ta... nu încetinești recuperarea dar nici nu crești viteza, aștepți cu sufletul la gura și cu adrenalina în ceruri ca știuca sa lovească năluca înainte ca aceasta sa ajungă la următoarea insula de plante... și atunci suprafața apei explodează, stropește apa peste tot, înțepi și simți ca ai agățat ceva intre-adevăr mare... și lupta abia începe... Este experienta pe care acest stil de pescuit și năluca Hidehook va poate oferi.

Nu a mai ținut mult Flatnose Shad Transparent Trout, o știucă a lăsat-o fără coadă. Dar aveam în cutia cu năluci un Svartzonker McRubber Jr în culoarea Lemon Head și spectacolul a continuat. Le-a plăcut și aceasta nălucă. Sigur și alte bărci au observat spectacolul, au venit peste noi, asa ca am plecat mai departe. Oricum ei nu aveau șanse sa le prindă, stricau pista și numai atât. Ne-am dus la locuri similare, am prins și acolo, după câteva ore ne-am întors, am mai prins câteva exemplare. A fost o zi minunată. Am prins multe știuci, desigur le-am dat drumul la toate. Avantajul Hidehook și a cârligelor offset consta printre altele și în faptul ca peștii pot fi eliberați foarte ușor și repede fără vătămare.

Image 24

Câteva exemple la modul universal în care plasticele moi mari pot fi folosite în aproape orice situație de pescuit: stânga sus - Svartzonker McRubber 21 cm cu montura Scre-in-head + stinger pentru pescuit în apa adâncă, sub ea Flatnose Shad Hotpike montat simplu cu un stinger pentru pescuit în apa mai puțin adâncă, sau la suprafață, mai jos Svartzonker McRubber Jr Lemon Head montat cu un cârlig offset, cel de stânga jos este un Flatnose Shad in culoarea Motorpike pe un cârlig offset lestat. Dreapta sus: năluca anti-brădiș Hidehook in culoarea firetiger, sub ea Flatnose Dragon cu coada curly tail montat cu un stinger, sub ea Svartzonker Mcrubber tail 23 cm cu coada curly tail la care am folosit montura stinger + screw-in-dots adică cu o bucățică de plumb care poate fi înșurubat în corpul năluci – a se vedea sub ochiul năluci (am folosit 5 g ptr apă nu prea adâncă).

Luni dimineața am ieșit la pescuit numai pentru câteva ore în apropierea locului de cazare. Era soare și vânt puternic, nu putem folosi ghionderul drept ancoră, dar și la o viteză de drifting mare am reușit sa prindem multe știuci, majoritatea mârlițe intre-adevăr. Si luni voblere jerk au fost cele câștigătoare, în culorile firetiger desigur, dar și la culorile naturale gen frösö shad, dirty roach, etc au prins câteva exemplare. Din nou oscilanta Kuusamo Hauki a fost la înălțime.

Concluziile celor 2 zile jumate: cea mai prinzătoare nălucă s-a dovedit a fii Svartzonker Ticsaren 11 cm culoare Firetiger, Hidehook tot Firetiger, Flatnose Shad Transparent Trout si Hotpike, Svartzonker McRubber Jr Lemon Head, volblerele Wolfcreek Skinny Wolf Jr in culorile naturale amintite mai sus precum si Wolfcreek Shad Jr tot in culoarea Dirty Roach. Eu nu am avut la mine plastice mari în culoarea firetiger, dar data viitoare o sa am grija sa nu lipsească din cutia mea cu năluci.

Până atunci fir întins,

Balázs „Steiner” Sándor




Înscrie-te la newsletterul nostru! Mă înscriu
Coşul meu

Coşul tău este gol
Subtotal: RON
Transportul şi discountul vor fi calculate pe pagina de comandă
Salvează coşul
Comandă
Alege limba
Favorite
Politica de confidenţialitate Termeni şi condiţii Politica de returnare Manage Personal Data